Pășesc cu tălpile goale printre vise uitate în mare.Cu gândul străbat totul, lumina.Din vale aud un zumzet, sunet.Apoi îmi las capul pe spate. Urechea-mi aude prin suflet șoaptele uitate. Las mâna blând să atingă pământul,Închid ochii, peste suflet pun vălul,Gândurile mi se ascund în munte, aproape. Privirea mi se-nalță spre cer, departe Mă văd pe… Continue reading

Aș vrea să spun că știu, că ochii mei văd, că ochii din mintea mea simt și descoperă învelișurile lumii.  Continue reading

Privirea mea atinge lent, cu uimire, tandrețea aburilor vii, care ies curioși la suprafață. Aerul rece, înțepător, îi primește cu o ușoară indiferență, cu acceptare și calmitate eternă. Liniștiți își urmează propriul drum. Fără regrete, fără întrebări sfâșietoare. Continue reading