Fragments
-
Foamea de gânduri
Aș vrea să încep cu începutul, dar care era începutul? De unde am început să am atâtea gânduri? Gânduri peste gânduri, am crezut că o să înnebunesc de la atâtea gânduri, dar nu am înnebunit. M-am calmat. Continue reading
-
Opera de artă, numită viață
Această Conștiință rece, nemiloasă, calculată și iubitoare, nu m-a lipsit niciodată de prezența ei nemărginită. A fost cu mine mereu, mi-a lăsat spațiu și puțin liber arbitru, ca să mă trezesc iar în planurile ei. Continue reading
-
Suntem toți la fel
Aș vrea să cred că ochii mei spun multe. De mult, cineva mi-a spus că vede durerea din ei. Analizându-mă pe mine însămi, am descoperit că toți suferim, dar continuăm să ne rănim unii pe alții. Continue reading
-
Lacăt?
Am crezut că suntem destinați să mergem singuri, cu inimile închise, cu ochii închiși, cu lacătul pus pe suflet. Credeam cel mai mare dezastru ar fi acela în care deschidem chiar si puțin fereastră către suflet. Continue reading
-
Aici, golul sau abisul cum îi zic unii
Am prea multe gânduri ca să am unul singur și clar. Dacă ar fi să aleg, aș alege să simt totul deodată. Să adun toate aceste gânduri într-un singur loc. Credeam că mi-aș pierde mințile dacă aș ajunge în întunericul minții mele, un loc unde voi ajunge, desigur, într-o zi, poate la finalul vieții mele. Continue reading
-
Mereu aici
Aici, din centrul universului meu, strig după mine, să mă aud, să știu unde sunt, cine sunt. Nu mă pierd în întunericul din minte, pătruns de linii fine, colorate, dar invizibile. Continue reading
-
Foamea de gânduri si Libertatea
Captivi în propriile vieți, țesute cu fire roșii, inevitabile, schimbătoare, tragice și magnifice. Liberi, totuși, în pânza destinului nemilos, dar îngăduitor. Continue reading
-
Probabil
Probabil, totul e probabil. Incert, nimic nu e sigur. Cel mai cert și sigur, este acest moment, în care viitorul devine prezent, iar totul se transformă în trecut. Suntem călători în timp, dar oare printre amintiri, cine suntem noi? Suntem simpli călători. Așa că, eu sunt aici cu mine, trăind, sperând că timpul ar putea să… Continue reading
-
Egoismul uman
Aș vrea să dau vina pe lume, sau pe tine. E mai ușor așa, decât să dau vina pe egoismul meu uman. Mereu cer, mereu o să cer. Amândoi ne învârtim în acest joc al manipulării, dar pentru ambii există o satisfacție, atât pentru cel ce manipulează, cât și pentru cel manipulat. E un dans… Continue reading
Raluca Florescu 