Fără categorie
-
Structural Shifts in Online Engagement
Content online is starting to feel repetitive and predictable. I got bored of things I used to enjoy, like TV shows and articles. I can recognize AI-written content by structure and tone. Certain ideas and words were suddenly used too much in 2025. AI will move from writing to editing. People will want human voice… Continue reading
-
Alegeri care ne definesc
Privirea mea observă merele verzi, dar și umbra laterală care mă privește constant, cântărindu-mi gesturile. Cu mâna aleg suprafața pe care ochiul o percepe ca fiind sănătoasă, bună, naturală. Plec apoi cu propriile observații: Continue reading
-
Draft: The Attraction Between Chance and Event
Attraction is an emergent phenomenon between two distinct entities that are perfectly compatible and present within the same field of existence. When compatibility + context + timing converge, the probability of convergence becomes inevitable. Continue reading
-
we live now
Then destiny is not something written, but a probability fulfilled through will. Continue reading
-
Golul și Universul din mine
Golul nu este locul singurătății, este momentul de prezență totală în care ne reîntâlnim cu noi înșine în existență, fiind în imensitatea potențialului propriului sine. În acest spațiu fără formă, fără aer, lipsit de lumină, eu mă regăsesc. Continue reading
Abis, abisul, Abisul din perspectiva lui Nietzsche, ce este abisul, ce este golul Jung, filozofie gol jung, filozofie gol Nietzsche, filozofie universala, gol interior, golul, golul din perspectiva lui Jung, golul filosofie concept, golul in filosofie, golul si universul din mine raluca florescu, intunericul mintii -
Egoismul uman
Aș vrea să dau vina pe lume, sau pe tine. E mai ușor așa, decât să dau vina pe egoismul meu uman. Mereu cer, mereu o să cer. Amândoi ne învârtim în acest joc al manipulării, dar pentru ambii există o satisfacție, atât pentru cel ce manipulează, cât și pentru cel manipulat. E un dans Continue reading
-
Storie vere o non vere
Prigionieri nelle nostre stesse vite, intessute con fili rossi, inevitabili, mutevoli, tragici e magnifici. Eppure liberi, nella tela di un destino spietato, ma indulgente.–Dovremmo amarci e non ferirci, perché quando feriamo gli altri, feriamo anche noi stessi, anche se non lo sappiamo. E nessuno è più speciale dell’altro, perché tutti facciamo parte dello stesso spirito. Continue reading
Raluca Florescu 