Raluca Florescu

Dacă te gândești să îmi atingi inima, apoi să o lași, eu nu o să mă rup, o să continui să merg, tot înainte.

Dar o să plâng ușor, ca un râu tânăr, blând.

Nu pentru că nu simt, ci pentru că simt prea mult și înțeleg când orizontul desparte și două gânduri.

Eu nu vreau o floare care să fie uitată pe pervaz, vreau o mângâiere care să rămână o amintire eternă.

Și aș mai vrea să îmi ții mâna, nu ca să nu mă prăbușesc, eu nu cad la primul val mai puternic, dar vreau să simt pe cineva lângă mine.

Dacă o să alegi alt drum, eu o să fac la fel: o să continui să merg, tot înainte.