Raluca Florescu

Nu există un singur semn că este ceva greșit. Când un gest izolat devine penibil, reflexul sănătos este jena, care lipsește în comportamentele toxice.

Un om care nu știe să respecte limitele personale are o serie de trăsături clare:
– persistența: insistă constant, săptămâni sau chiar luni;
– privire fixă, rece, care urmărește continuu, salută repetitiv și devine iritat când este ignorat;
– inițiază conversații ciudate, apoi începe treptat să încalce spațiul personal.

Un astfel de individ nu se rușinează. Se enervează. Crede că are dreptul la atenție, la interacțiune.

Vânătorul e lipsit de jenă, e însoțit doar de frustrarea incapacității de a acționa cum își dorește.

Când devine periculos?
Când nu mai apare ocazional, ci frecvent. Când merge în același pas cu tine deși nu va cunoașteți.
Când se oprește dacă tu schimbi direcția și te urmărește cu privirea din depărtare.
Când începe să „lovească” în empatie din prima conversație: îți povestește cât de trist a fost un moment din viața lui, încearcă să construiască o imagine de om „corect” și „de încredere”, doar ca să te facă să-l asculți, apoi propune să mergi cu el „în apropiere”.
Individul este conștient că a fost observat. Încearcă să interacționeze conversațional și să schimbe narațiunea, spunând că i-ai părut fascinantă, că el „nu urmărea”.
Cel mai înspăimântător este faptul că nu este lipsit de luciditate, știe exact când frica persoanei pe care o urmărește devine vizibilă.

Țintele unui astfel de individ, în general, sunt femei care par singure și se afișează singure.

Assisted with ChatGPT.