Spațiul nu este un vid gol, este o pânză cosmică, o structură invizibilă cu reguli precise care guvernează evoluția materiei.
Materia nu plutește întâmplător în el, materia trebuie să urmeze aceste reguli pentru a se organiza, pentru a forma planete sferice, sisteme solare în echilibru perfect.
O masă mai mare are o gravitație mai puternică.
La scară atomică, însă, gravitația este neglijabilă: electronii sunt legați de nucleu de interacția electromagnetică, iar protonii și neutronii sunt ținuți împreună în nucleu de interacția tare[1].
Atomii formează masa, masa creează gravitație, iar gravitația atrage mai multă masă.
Timpul este mișcare
Timpul poate fi înțeles din punctul meu de vede ca mișcarea materiei în spațiu. Fără mișcare, fără schimbare, timpul nu ar exista.
Secunda este o unitate de măsură eficientă descoperită de oameni, dar schimbarea pe care o măsoară este reală.
Trăim doar în prezent, în fiecare clipă în care materia se transformă — lent, inevitabil.
Dacă universul ar fi cu adevărat gol, fără materie și fără mișcare ei, atunci timpul nu ar avea cum să curgă în un univers complet pustiu. Posibil ca mișcarea să fie unul dintre motivele pentru care universul există.
[1] Notă de subsol (clarificare fizică): la nivel atomic și molecular, legăturile apar din interacția electromagnetică (distribuția și schimbul electronilor). În interiorul nucleului, protonii și neutronii sunt legați de interacția tare (forța nucleară tare). Gravitația este cu ~10³⁶–10³⁸ ori mai slabă decât electromagnetismul la aceste scări, deci efectul ei este practic neglijabil.
Assisted with ChatGPT.

Leave a comment