Singura mea luptă e împotriva mea. Eu sunt propriul meu inamic.
Un ego condus de frica, ce soarta are? Soarta căderii în golul sinelui egoist, într-un gol profund, în propriul întuneric. Un gol hrănit cu frică, crud.
Dacă mă tot împiedic și mă lovesc de propriul mine, de ce nu mă pot ierta, dacă susțin că mă înțeleg?
O judecată, două judecăți, trei judecăți, prea multe judecăți ies din mine.
Un om neștiutor și nesătul de sine, care aruncă cu cuvinte.
Un om care nu se cuvine, eu trăiesc prin mine, judec și cer iar de la mine.
Cine sunt eu să ordon spre un alt sine?
Un om neștiutor, arogant și plin de sine.
Așa am ajuns în prăpastia suferinței din mine, prin ignoranță și lipsă de simțire de sine. Am creat un gol al suferinței în mine, al egoismului care parvine.
Acum am două goluri în mine, separate de existența în sine.

Leave a comment