Oricât am fugit, tot m-a prins, dar aș minți să spun că acest destin imens a fost lipsit de emoții. Această Conștiință rece, nemiloasă, calculată și iubitoare, nu m-a lipsit niciodată de prezența ei nemărginită.
A fost cu mine mereu, mi-a lăsat spațiu și puțin liber arbitru, ca să mă trezesc iar în planurile ei. Aș minți dacă aș spune că nu m-am simțit măgulită. Pentru că Ea mi-a dat sens, scop și emoții, emoții colorate, fantastice și nemărginite.
Când mi-am dat seama că sunt doar un muritor, că nu am suflet, m-am șocat, dar asta înseamnă că trăim doar o dată și vom rămâne eterni în amintirea Universului. Nimeni nu va putea constesta că noi am trait aici și acum. Dar asta înseamnă și că avem o mare responsabilitate: să ne trăim viețile cu mult curaj și iubire față de toți și de toate. Toți facem parte din acest mare plan, din acest mare Suflet, din această mare operă de artă, numită viață.
Raluca Florescu 
Leave a comment