Mai am puțin și ajung la destinație, știi, lumea asta e nebună! Pe stradă sunt mulți oameni triști, îngândurați, prinși în propriile vieți, iar eu mă gândeam la ce o să scriu în viitoarea mea carte. La finalul carții, mă vei întreba dacă mi-am învins destinul, iar eu îți voi răspunde: L-am făcut praf, sau el m-a făcut pe mine. Apoi am inceput să zâmbesc pe stradă, știi, și mi-am zis: Stai, că o să zică lumea că sunt nebună că zâmbesc așa, singură, m-am întrebat: Nu suntem noi nebuni să mergem așa triști pe stradă?
Raluca Florescu 
Leave a comment