Raluca Florescu

Sunt aici, un simplu om de rând, la fel ca mulți alții. Și, la fel ca toți, am avut mereu multe întrebări care mi-au acaparat mintea. Întrebări despre viață și sensul ei, întrebări despre lume și oameni, întrebări despre stele și timp, despre cât de perfectă este această lume în ochii noștri și despre cât de imperfecți ne vedem pe noi înșine. În încercarea de a mă conforma, de a mă simți acceptată, am renunțat la părți din mine.
La fel ca mulți, am alergat după fericire de parcă ar fi fost un obiect de cumpărat, uitând că, de fapt, fericirea este o stare de pace și liniște, un mod de a fi. În această lume a aparențelor, cred că cel mai ușor ne pierdem pe noi în încercarea de a fi ca toți ceilalți, pierzându-ne astfel autenticitatea. Suntem duri, răi, ne obligăm să facem lucruri pentru că „așa trebuie”, pentru că nu reușim să obținem ceea ce avem impresia că are altcineva.
Blocați în propriile noastre idei, nu în visuri, ne punem singuri piedici în drumul spre fericire.