Aș vrea să cred că ochii mei spun multe. De mult, cineva mi-a spus că vede durerea din ei. Analizându-mă pe mine însămi, am descoperit că toți suferim, dar continuăm să ne rănim unii pe alții. E o competiție tacită a durerii, deși nimeni nu o spune. Și totuși, viața e prea scurtă să o trăim doar așa. Cu mâinile mele mici și fragile, vreau să ating lumea. Poate la finalul acestei călătorii nu voi reuși să fac nimic. Dar dacă voi reuși? Dacă voi reuși să aduc un zâmbet pe chipul cuiva?
Dacă, iubind lumea, voi învăța să mă iubesc pe mine?
Raluca Florescu 
Leave a comment