Aici, golul sau abisul cum îi zic unii

Am prea multe gânduri ca să am unul singur și clar.
Dacă ar fi să aleg, aș alege să simt totul deodată. Să adun toate aceste gânduri într-un singur loc. Credeam că mi-aș pierde mințile dacă aș ajunge în întunericul minții mele, un loc unde voi ajunge, desigur, într-o zi, poate la finalul vieții mele.
Deși mereu mi-a fost frică să nu îmi pierd mințile, acum parcă sunt mai împăcată cu acel gol din mintea mea. Acel gol infinit îmi pare cunoscut acum, deși e doar întuneric și nimic altceva. Totuși, acolo pot fi multe uși, uși care duc peste tot și nicăieri, poate în alt timp sau în altă lume.
Poate că ieșirea pe acolo va fi eliberatoare, dar poate nu voi face față și voi rămâne blocată, incapabilă să găsesc drumul înapoi.



Leave a comment